Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică. (Iov 11:15)
Este bine ca tinerii să ştie că trebuie să ajungă la cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Nu vrem să punem limite educaţiei pe care Dumnezeu a lăsat-o fără limite. Dar realizările noastre nu au nicio valoare dacă nu slujesc onoarei lui Dumnezeu şi binelui omenirii. (…)
Ceea ce ne trebuie este o cunoştinţă care să întărească mintea şi sufletul, care să ne facă oameni mai buni. Educaţia inimii este de o importanţă mult mai mare decât simpla învăţătură din cărţi. Este bine şi chiar absolut necesar să cunoaştem lumea în care trăim, dar, dacă nu luăm în considerare veşnicia, vom face o greşeală din care nu ne vom mai putea reveni niciodată. (…) Dacă îşi vor înţelege propriile slăbiciuni, tinerii vor găsi tărie în Dumnezeu. (Divina vindecare, p. 329-330)
Există o ştiinţă a creştinismului care trebuie să fie stăpânită – o ştiinţă care este mult mai adâncă, mai largă şi mai înaltă decât orice ştiinţă omenească, după cum cerurile sunt mai presus decât pământul. Mintea trebuie să fie disciplinată, educată, formată, deoarece noi avem de făcut o lucrare pentru Dumnezeu pe căi care nu sunt în armonie cu înclinaţiile noastre înnăscute. Pornirile spre rău, moştenite şi cultivate, trebuie să fie biruite. Adesea, educaţia şi instruirea de o viaţă întreagă trebuie să fie lăsate deoparte pentru ca omul să ajungă ucenic în şcoala lui Hristos. Inima noastră trebuie să fie educată pentru a ajunge să stea neclintită în Dumnezeu. Trebuie să ne formăm deprinderi de gândire care să ne facă în stare să stăm tari împotriva ispitei. Trebuie să ne deprindem să privim în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu – principii care sunt tot atât de înalte cât cerul şi de întinse cât veşnicia – trebuie să le înţelegem în legătura lor cu viaţa noastră de fiecare zi. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie în armonie cu aceste principii. Totul trebuie să fie adus în armonie cu Hristos şi supuse Lui. (Ibidem, p. 332-333)
