Intrăm în odihna lui Hristos

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)

Dacă eşti dispus să înveţi blândeţea şi smerenia inimii în şcoala lui Hristos, El îţi va da, cu siguranţă, odihnă şi pace. Trebuie să duci o luptă teribilă ca să renunţi la propria voinţă şi la propriul drum. Dar, odată învăţată această lecţie, vei găsi odihnă şi pace. Mândria, egoismul şi ambiţia trebuie să fie biruite. Trebuie să fii cu totul cufundat în voinţa lui Hristos. Întreaga viaţă poate deveni un continuu sacrificiu din iubire, fiecare acţiune, o manifestare şi fiecare cuvânt, o exprimare a iubirii. După cum seva dă viaţă viţei-de-vie, circulând prin mlădiţe şi prin ciorchine, coborând până la cele mai de jos fibre şi ajungând până la cele mai de sus frunze, tot astfel harul şi dragostea lui Hristos ard şi sunt din abundenţă în suflet, trimiţând virtuţile lor în fiecare parte a fiinţei, dominând fiecare acţiune a corpului şi a minţii. (Letter 14,1887)

Noi vom găsi adevărata odihnă în a fi conlucrători cu Hristos în marea lucrare pentru care El Şi-a dat viaţa. Pe când eram păcătoşi, El Şi-a dat viaţa pentru noi. El doreşte să venim la El şi să învăţăm de la El. În acest fel vom găsi odihnă. El spune că ne va da odihnă. „învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11:29). Făcând astfel, vom găsi în propria experienţă odihna pe care o dă Hristos, odihnă care vine din purtarea jugului Său şi a poverii Sale. (Gânduri despre cartea Apocalipsei, 4 aprilie 1901)

O formă de evlavie lipsită de putere este ceva obositor, o povară; dar când întreaga inimă este cuprinsă în angajată în slujirea lui Hristos, atunci sufletul are odihnă, căci Dumnezeu este Acela care face să triumfăm zilnic asupra puterii întunericului. Dumnezeu îl ajută pe cel care îi încredinţează Domnului sufletul său ca unui Creator credincios. (Youth’s Instructor, 22 iunie 1893)

A învăţa lecţiile predate de Domnul Hristos constituie comoara cea mai mare pe care o pot găsi elevii dornici de învăţătură. Ei primesc odihna atunci când, în cunoştinţă de cauză, fac totul pentru a-l fi plăcuţi lui Dumnezeu. (Letter 144,1901)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor