„Măgăriţa a văzut pe îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea a zis lui Balaam: ‘Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori?’” Numeri 22:27-28
Când o persoană se mânie, organele corpului răspund, pregătindu-se de luptă. Tensiunea se ridică pentru a creşte circulaţia şi dă muşchilor mai mult oxigen şi nutrienţi producători de energie. Este o reacţie normală. La persoanele sănătoase, tensiunea arterială revine la normal o dată ce mânia se potoleşte. Dar unii oameni au o aşa sensibilitate faţă de o situaţie stresantă, încât tensiunea arterială se ridică frecvent şi tinde să rămână acolo. Această stare se numeşte hipertensiune arterială. Aceasta arc un efect distructiv asupra organelor din corp şi, dacă persistă, poate chiar să cauzeze moartea.
Un număr de personaje din Vechiul Testament ar fi putut să fie candidaţi la hipertensiune arterială. Balaam, de exemplu, în drumul lui spre a-i blestema pe israeliţi, s-a mâniat când măgăriţa lui a refuzat să înainteze (Numeri 22-24).
Iona apare ca având obiceiul de a se mânia. Când Dumnezeu a cruţat cetatea Ninive, profetul a bombănit împotriva acestui fapt, iar Dumnezeu l-a întrebat de două ori: „Bine faci tu că te mânii?” (Iona 4:4-9). Oricine se mânie este deseori un candidat la hipertensiune.
Iacov a dat drumul mâniei când s-a tocmit pentru Rahela, femeia pe care o iubea, şi s-a văzut păcălit, fiind însurat cu Lea (Geneza 29:25). Felul în care i-a favorizat pe copiii Rahelei faţă de cei ai Leei arată că mânia lui a continuat să mocnească de-a lungul anilor.
Dar printre cei care s-au mâniat în Vechiul Testament nu găsim nici un bolnav de hipertensiune. Hipertensiunea este o stare relativ modernă. Rasa omenească s-a deteriorat generaţie după generaţie, de când Adam şi Eva au păcătuit. În generaţia noastră, noi avem doar o fracţiune din vigoarea care i-a făcut pe antediluvieni să trăiască sute de ani. Deci, suntem susceptibili la forme de boală necunoscute în timpurile Vechiului Testament.
Ce ar trebui să facem în această privinţă? Dându-ne seama că hipertensiunea vine ca un răspuns la sensibilitatea unei persoane în faţa temerilor şi anxietăţilor vieţii, trebuie să-L aşteptăm cu răbdare pe Domnul şi să „lăsăm mânia… căci… duce numai la rău” (Psalm 37:8).
Când te mânii? Ce ai putea să faci în asemenea ocazii, ca să poţi „aştepta pe Domnul cu răbdare” (versetul 7), în loc să cultivi sentimente de mânie şi să rişti să devii hipertensiv?
Harold Shryock
