„Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!” – Psalmi 103:20
Doi îngeraşi s-au gândit să se joace de-a oamenii.
– Uite cum facem, a spus cel care avea mai multă experienţă cu pământenii, ne aşezăm la distanţă unul de celălalt. Eu te chem la mine, dar tu nu vii. Și din cauza asta, ne certăm un pic, la fel ca oamenii. Vrei?
– Bine, a încuviinţat cel de-al doilea.
– Îngeraşule…, zise rugător primul, hai la mine!
Celălalt îngeraş veni cât putu el de repede lângă prietenul său, cu faţa strălucind de bucurie.
– Ah! nu, nu aşa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai înţeles?
– Da, spuse iar cel de-al doilea îngeraş.
Dar cum auzi „Îngeraşule, hai la mine!”, cum se duse ţintă lângă amicul său şi îl îmbrăţişă.
Acesta îl mai instrui încă o dată:
– Eu te strig, dar tu te ţii tare şi nu vii. Bine?
După ce se duse la locul lui, îl strigă: „Îngeraşule…” Niciun răspuns. „Îngeraşule, vino, te rog, la mine!”
În sfârşit, hotărât să nu se mai lase convins, cel de-al doilea îngeraş spuse:
– Nu vin!
– Bine, atunci vin eu la tine, îl linişti primul îngeraş pe prietenul său, mergând într-un suflet lângă acesta şi îmbrăţişându-l cu multă afecţiune.
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 22.02.2017 – solascriptura.ro