Gândul de dimineață – 09.02.2017 – solascriptura.ro

     „Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.” – Psalmul 4:3
    Cine a venit cu ideea utilizării cuvântului „Alo!”, termenul utilizat în mod obişnuit într-o convorbire telefonică? Misterul nesoluţionat timp de vreme îndelungată a fost risipit. Un istoric englez, pe nume Allen Koenigsberg, a căutat timp de 5 ani prin volumul uriaş de materiale, găsit în depozitul AT&T din New York, pentru a afla răspunsul. S-a găsit o epistolă scrisă chiar de Edison în care spunea: „«Alo!» este salutul telefonic de utilizat pe distanţe mari, fiind cel mai uşor de auzit”.

    În 1877, la vremea adoptării telefonului, Edison a fost întrebat de directorul unei companii locale de telegraf din Pittsburg: „Care ar fi un salut adecvat pentru a începe o convorbire telefonică?” Edison a replicat prin vechiul apelativ folosit de englezi la vânătoarea de vulpi: „Alooo!”. Motivul pentru care era important să fii auzit chiar dacă te aflai la distanţă de telefon era faptul că în acele vremuri trebuia să vorbeşti tare pentru a menţine legătura.

    Bell utilizase iniţial „Ahoe!”, cuvântul folosit de marinari pentru a cere ca un vas să se oprească, însă având în vedere calitatea telefonului lui Bell, lui Edison i s-a părut că nu produce suficiente reverberaţii. Astfel încât Edison nu numai că a îmbunătăţit telefonul, dar a şi reunit expresii cum ar fi „Cine este?” şi „E un moment potrivit să sun?” într-un singur cuvânt: „Alo!”.
    Horia-Dumitru Oprea

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 09.02.2017 – solascriptura.ro

    Sola Scriptura
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi