„Lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Roadele lor vor sluji ca hrană şi frunzele lor, ca leac.” – Ezechiel 47:12
Oamenii au descoperit relativ recent că pentru fiecare boală există un remediu în natură. Multe dintre medicamentele de sinteză de astăzi sunt rezultatul cercetărilor realizate asupra efectelor unor plante sau extracte din plante pe oameni, multe dintre ele provenind din medicina tradiţională, ce se practică de mii de ani.
Cercetătorii au descoperit că indigenii mestecau frunzele unei plante numită Taberanthe iloga, care le alunga somnul şi oboseala în lungile nopţi de vânătoare. În urma analizelor de laborator, s-a constatat că planta amintită cuprinde un stimulator al sistemului nervos central, dar şi al rezistenţei fizice, ce induce în organism o stare prelungită de veghe calmă.
Lumea medicală a fost uimită de efectele unui medicament vegetal folosit în vechea terapie mayaşă. Se cunoşteau proprietăţile unui praf obţinut din coaja unui copac numit de localnici „tepescohuite” („arborele pielii”), care are incredibila proprietate de a vindeca arsuri grave într-un timp foarte scurt şi fără a lăsa nicio urmă.
Și chinezii au obţinut rezultate incredibile împotriva malariei după ce au studiat efectele unui medicament tradiţional antimalaric, la baza căruia stă peliniţa (Artemisia annua). Extractul eteric al acestei plante distruge atât parazitul care produce malaria la şoareci, cât şi pe cel care produce boala la maimuţe.
Din scoarţa plantei indigene Cephalotaxus hainanensis au fost izolaţi 18 alcaloizi, din care 4 au demonstrat diferite grade de acţiune împotriva tumorilor experimentale, transplantate la animale. În urma experienţelor clinice, s-a constatat că 24 de bolnavi de leucemie s-au vindecat complet din 72 de cazuri, iar 38 de bolnavi au arătat remisiuni parţiale ale bolii.
Adevărul
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 03.02.2017 – solascriptura.ro