„Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.” – Isaia 58:6
În anul 1924, Simeon Bolivar a condus revoluţia de independenţă a naţiunii peruane, de sub stăpânirea spaniolă. Atunci când a fost proclamată independenţa, el a fost chemat să fie primul preşedinte al acestei ţări. Simeon Bolivar a refuzat însă această propunere, declarând că datoria lui a fost să aducă libertatea; sunt alţii mult mai capabili decât el care pot să conducă.
Noul guvern a dorit să-l recompenseze pentru eroismul său, oferindu-i un milion de pesos. El a acceptat acest dar, cu o singură condiţie: a cerut ca la aceşti bani să fie adăugaţi cei oferiţi de provincia sa şi apoi să fie folosiţi pentru a se plăti eliberarea a 3.000 de sclavi din Peru.
Când a fost întrebat de ce a folosit banii care i se cuveneau pentru eliberarea altora, el a răspuns: „Este de puţin folos să se elibereze o naţiune, dacă unii dintre cetăţenii ei nu se bucură de libertate!”
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 29.12.2016 – solascriptura.ro