„Prin răbdare se înduplecă un voievod şi o limbă dulce poate zdrobi oase.” – Proverbe 25:15
Coriolan (lat. Coriolanus) este eroul uneia dintre cele mai faimoase legende ale vechii Rome. Numelui său adevărat – Caius sau Cnaeus Marius – i-a fost adăugată porecla cu care a devenit celebru, Coriolanus, provenită din eroismul de care a dat dovadă în timpul cuceririi cetăţii volsce Corioli.
Din cauza purtării sale trufaşe şi samavolnice faţă de senat, a fost privit cu teamă şi suspiciune, iar în anul 491 î.Hr., potrivit povestirii tradiţionale, a fost condamnat la exil. S-a refugiat la volsci, cărora le-a promis să-i ajute în războiul împotriva romanilor. Attius Tullius, regele volscilor, l-a numit general al armatei sale, în fruntea căreia Coriolan a cucerit numeroase cetăţi fără a întâmpina rezistenţă, ajungând să-şi plaseze tabăra în apropierea Romei, în anul 489 î.Hr. Alarmaţi, romanii i-au trimis numeroase solii, conduse de cei mai de seamă bărbaţi de stat, însă Coriolan nu le-a dat atenţie.
Atunci a fost trimisă o delegaţie formată din cele mai nobile matroane din Roma, în fruntea cărora se aflau Veturia, mama lui Coriolan, şi Volumnia, soţia acestuia, însoţite de cei doi copii ai săi. Reproşurile mamei şi lacrimile soţiei şi-au atins scopul: Coriolan şi-a retras armata, renunţând să mai atace Roma şi petrecânduşi restul zilelor în exil la volsci.
Potrivit altei versiuni, la întoarcere volscii l-au ucis.
Dicţionar de mitologie greacă şi romană – Anna Ferrari
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 28.12.2016 – solascriptura.ro
