„A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: «Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.» Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: «Da, voiesc, fii curăţit!»” – Marcu 1:40,41
În cartea sa autobiografică „Comoara din vasul de lut”, arhiepiscopul Fulton Sheen descrie o vizită pe care a făcut-o la o leprozerie din Buluba, Africa. El a mers să-i viziteze pe cei care sufereau din cauza acestei boli cumplite şi să ofere tuturor celor 500 de bolnavi câte o cruciuliţă de argint.
Prima persoană pe care a întâlnit-o era un bărbat care purta pe trupul său urme adânci ale ravagiilor acestei boli nemiloase. Faţă îi era schimonosită, iar palmele şi degetele mâinilor erau pline de răni. Pentru a primi acea cruciuliţă, omul a întins o mână. Sheen a ţinut crucifixul deasupra mâinii bolnavului şi apoi i-a dat drumul, cu intenţia ca acesta să o prindă, fără ca el să atingă în vreun fel mâna plină de răni… dar cruciuliţa a căzut pe podea.
În acel moment, Sheen şi-a dat seama că gestul său nu era în conformitate cu Evanghelia pe care tocmai o predicase. Mustrat de acest gând al ipocriziei, arhiepiscopul s-a plecat, a luat cruciuliţa şi a pus-o în palma omului bolnav. Apoi, în acelaşi fel, a înmânat câte o cruciuliţă tuturor celorlalţi suferinzi.
Prin gestul său, el le-a dovedit că-i iubeşte şi este gata să se identifice chiar cu cei pe care nimeni nu voia să-i atingă.
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 19.12.2016 – solascriptura.ro