„Ferice de cine citeşte.” – Apocalipsa 1:3
Un lucru se ştia sigur la curtea vieneză a lui Iosif al II-lea: că împăratul nu prea suferea cărţile. Totuşi, într-o zi, valetul său îl văzu cum ţine o carte în mână. Cum trebuia să i se atragă atenţia că e ora la care Înălţimea Sa acorda audienţele, se apropie de suveran, dar acesta părea cu totul fascinat de o pagină tipărită. Servitorul nu îndrăzni să tulbure augusta lectură.
Minutele se scurgeau, dar împăratul nu dădea semne că şi-ar sfârşi plăcerea cititului. Deodată, Iosif închise cartea cu atâta putere încât valetul tresări.
– În sfârşit! exclamă împăratul şi se lăsă liniştit pe speteaza fotoliului ca după o îndelungată concentrare.
Valetul îndrăzni atunci să se apropie. Citindu-i probabil nedumerirea pe faţă, Iosif, vesel acum, deschise cartea arătându-i o muscă terciuită.
– Priveşte, dragul meu, mult timp m-a necăjit, dar am găsit soluţia să-i vin de hac.
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 16.12.2016 – solascriptura.ro
