„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”- Iacov 4:6
Constantin Brâncuşi (19.02.1876, Hobiţa, Gorj, România – 16.03.1957, Paris, Franţa) a fost un pionier al sculpturii moderne abstracte. Lucrările lui în bronz şi marmură sunt caracterizate printr-o formă pură elegantă şi reţinută şi printr-o finisare rafinată. Pasionat sculptor în lemn, a realizat numeroase sculpturi, adesea de inspiraţie folclorică, şi a sculptat prototipuri în lemn pentru lucrări executate mai târziu în alte materiale. El este cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte de capete ovoidale şi păsări în zbor.
Părinţii lui Brâncuşi, Nicolae şi Maria Brâncuşi, erau ţărani. La fel ca alţi copii de ţărani din acea vreme, Constantin nu a mers la şcoală. De la 7 ani a lucrat ca păstor, având grijă mai întâi de turma familiei, apoi lucrând pentru alţii, în Munţii Carpaţi. Acesta a fost momentul când tânărul păstor a învăţat să sculpteze în lemn, o artă populară în România rurală, folosită pentru a produce linguri, picioare de pat, butoaie de brânză şi faţade de case, toate împodobite cu gravuri. Stilul acestor ornamente avea să influenţeze numeroase lucrări ale lui Brâncuşi. În preferinţele sale, în port şi în stilul de viaţă, el a păstrat până la moarte simplitatea originilor sale.
Mai presus de toate, Brâncuşi a iubit sculptura însăşi, care necesită, spunea el, „o confruntare nemiloasă între artist şi materialele sale”. A sculptat adesea în lemn de stejar sau de castan obiecte pe care avea să le realizeze ulterior în bronz sau marmură. A acordat o importanţă deosebită soclului de lemn al unei sculpturi şi l-a construit întotdeauna el însuşi, uneori din cinci sau şase piese suprapuse – Brâncuşi şi-a construit singur propria mobilă, majoritatea ustensilelor şi pipa din care fuma.
Enciclopedia Universală Britannica
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 07.10.2016 – solascriptura.ro
