„Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.” – Amos 8:11
Undeva, pe la o gârlă,
trăia o şopârlă.
– Nu, că nu-i veninoasă…, ziceau unii.
– Ia nu mai faceţi pă nebunii!
Cetăţenii vin pă malul gârlei să petreacă însorite zile,
nu să dea nas cu asemenea retrograde reptile!
Şi, fără să mai lungească sfada,
harşt! coada.
Remediu imperfect,
ba chiar fără efect:
a doua zi,
şopârla, bine mersi.
Povestea e lungă, ce să vă tot îndrug?
Au împuşcat-o, au tăiat-o, au ars-o pe rug…
Pârdalnica fiară
nu voia să dispară
şi, bâldâbâc,
parcă le făcea sâc.
Ca urmare,s-a judecat la rece
şi s-a conchis: gârla trebuie să sece.
– Dar vom rămâne fără apă!
– Reţineţi că aşa nu mai scapă.
Morala?
Nu v-o pot spune pe îndelete:
fiindcă mi-e sete.
George Pruteanu
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 29.08.2016 – solascriptura.ro
