„Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” – Luca 19:10
A fost odată o fetiţă pe nume Susie. Era frumoasă şi avea cea mai mare colecţie de păpuşi din lume. Tatăl ei călătorea în interes de serviciu în toată lumea şi de 12 ani îi aducea păpuşi. Pe rafturile din dormitorul lui Susie se aflau păpuşi din toată America şi de pe toate celelalte continente.
Într-o zi, tatăl fetei l-a invitat la ei acasă pe un coleg de serviciu. Acesta a întrebat-o în timpul cinei pe Susie despre colecţia ei de păpuşi. După ce au mâncat, Susie l-a luat de mână şi i-a arătat minunăţiile de păpuşi. Bărbatul a rămas foarte impresionat şi după un tur prin colecţia fabuloasă, a întrebat-o pe fetiţă:
– Susie, cu atâtea păpuşi frumoase în jurul tău, cu siguranţă una dintre ele este favorita ta. Care este aceasta?
Fără să ezite un moment, Susie s-a îndreptat spre o cutie veche cu jucării şi a început să scotocească prin ea. De pe fundul cutiei a scos una dintre cele mai ponosite păpuşi din întreaga lume. Chiar dacă mai avea doar câteva fire de păr în cap şi hainele foarte murdare şi vechi, Susie i-a întins bărbatului păpuşa şi i-a spus:
– Ea este favorita mea.
Omul a rămas surprins şi a întrebat-o:
– De ce aceasta, când ai atâtea păpuşi noi şi frumoase?
Susie i-a răspuns hotărâtă:
– Dacă eu nu o iubesc, nimeni nu o va iubi!
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 25.08.2016 – solascriptura.ro