Gândul de dimineață – 10.06.2016 – solascriptura.ro

     „Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” – Matei 5:39
    Duiliu Zamfirescu avea doi fii: Alexandru şi Lascăr. Amândoi înalți, frumoşi, sănătoşi. Cel mai simpatic era Lascăr. Era preferatul tatălui său.

    Prin 1922 (23?), la o „serată de binefacere” la Athénée Palace, tânărul Maican trecea de la o masă la alta cu o „puşculiță”. Colecta daruri. De la Lascăr Zamfirescu, „pomana” a fost atât de modestă, încât Maican a exclamat:

    – Din partea unui fiu de ministru, obolul este atât de meschin!

    Lascăr i-a dat două palme… Aşa s-a declanşat duelul dintre cei doi.

    Din primul foc, Maican, care în viața lui nu a ținut un pistol, l-a nimerit pe Lascăr în frunte. Acesta s-a prăbuşit. Dar era numai contuzionat. Medicii au constatat că glonțul – de 12 milimetri –, a alunecat pe osul frontal, provocând o rană adâncă. Când şi-a revenit, Lascăr a refuzat mâna lui Maican.

    Loteria Satanei a vrut ca Lascăr să nu-şi scoată căciula. Se simțea răcit. Drept urmare, glonțul a antrenat o bucată de blană. A urmat o infecție. Medicii nu cunoşteau sulfamidele sau micinele. Într-o agonie cumplită, Lascăr îl vedea pe Maican căzând în genunchi şi cerând iertare. În zadar.

    După moartea lui Lascăr, Maican şi-a zburat creierii! Avea suflet! Iar pentru a scăpa de umbra lui Lascăr, a ales singura scăpare…

    Duiliu Zamfirescu s-a prăpădit şi el. Foarte curând. „De ficat”, au declarat medicii. „De inimă rea”, ne-a spus Ida Scifoni – fata lui vitregă. „Cu ultima suflare, şoptit, l-a chemat pe Lascăr.”

    Deci trei vieți pentru două palme!

    Istorii regăsite

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 10.06.2016 – solascriptura.ro

    Sola Scriptura
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi