„Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” – Tit 2:12,13
Undeva, într-o localitate, John i-a spus vecinului său:
– M-am săturat de viaţa aceasta creştină, care este plină de păcate, de vicii şi de greşeli. Vreau să trăiesc ca îngerii.
– Şi ce ai de gând să faci, John? îl întreabă vecinul său.
– Mă duc în pustie. Nu vreau să vă mai văd pe voi, oamenii păcătoşi. Tu eşti cel mai bun prieten al meu, dar şi tu eşti ca ceilalţi.
Şi a plecat în pustie, să trăiască precum îngerii. Au trecut câteva zile şi, la poarta vecinului, bate din nou John. Strigă, strigă, iar vecinul întreabă:
– Cine este?
– Sunt John.
– Nu se poate. John este în pustie. Cine eşti?
– Deschide. Mi-e foame. Mi-e sete.
– Nu se poate. John este un înger. Îngerii nu mănâncă, nu beau.
Omul l-a ţinut la uşă suficient cât să-l înveţe că nu trebuie să fugă de oameni ca să poată trăi o viață curată.
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 25.05.2016 – solascriptura.ro